S-a născut la Huşi, în 10 februarie 1902, ca fiu al căpitanului de infanterie Gh. Holban şi al Antoanetei Lovinescu. Urmează şcoala primară la Fălticeni. După despărţirea părinţilor, copilul creşte în casa Lovineştilor.
            Continuă învăţătura la Fălticeni, Focşani şi Bucureşti, unde îşi dă bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti, alegându-şi ca specialitate limba şi literatura franceză.
            Debutează la revista “Mişcarea Literară” a lui Liviu Rebreanu. După terminarea studiilor universitare, e numit profesor la Şcoala Normală din Constanţa. În 1926 e cooptat în comitetul de redacţie al revistei “Sburătorul” la reapariţia în serie nouă. Încă din această perioadă Anton Holban e un adept al “citadinizării literaturii”.
            După participarea la cursurile de vară la Dijon, se reîntoarce în Franţa pentru pregătirea doctoratului, cu opera lui Barbey d’Aurevilly. Revine în ţară peste doi ani, fără a-şi fi luat doctoratul şi e numit profesor la liceul de băieţi „V. Alecsandri” din Galaţi.
            În 1929 apare în editura „Agora”, Romanul lui Mirel. Tot acum e inclusă în repertoriul Teatrului Naţional, piesa Oameni feluriţi , scrisă la 19 ani. Doi ani mai târziu publică romanul O moarte care nu dovedeşte nimic (Ed. Cugetarea). În 1932, apare volumul „Parada dascălilor” (Ed. Cugetarea). Începe să colaboreze la „România Literară” şi la revista „Azi”, condusă de Zaharia Stancu. În „România Literară”, publică un studiu foarte valoros, Viaţa şi moartea în opera D-nei Hortensia Papadat Bengescu. În decembrie 1932, participă la simpozionul organizat de Asociaţia Criterion pentru comemorarea lui Proust. Anton Holban a vorbit mult despre Suferinţele lui Swann.
            În decembrie 1934 apare romanul Ioana. În acelaşi an primeşte menţiune pentru piesa într-un act, Rătăciri. În 1935 devine memvru activ al S.S.R. Anton Holban a mai scris volumele Halucinaţii şi Nuvele. În manuscris a lăsat romanul Jocurile Daniei.
            Se stinge în 1937, în urma unei intervenţii chirurgicale nereuşite.
            Condeier de o rară fineţe, Anton Holban se situază alături de Camil Petrecu şi Hortensia Papadat-Bengescu, printre corifeii literaturii de analiză psihologică în ţara noastră, în perioada dintre cele două războaie mondiale.

 
 
Citeşte "Dublul Narcis" - Iulian Băicuş
Capitolul doi – Anton Holban sau casa ficţiunii cu o singură fereastră